Eros

Dupa cum se vede m-am intors repede...rezulta oarecum confortant sa-mi vars angoasele prin spatiul virtual hehe. Da...stateam si ma gandeam asa la o tema destul de nelinistitoare: dragostea. In ciuda explicatiilor stiintifice tind sa cred ca e mai degraba un sentiment inexplicabil. Stai linistit in banca ta, arunci cu piciorul in pietricele, te uiti linistit cum cad picurii de ploaie in balti, si de-odata trece el/ea prin fata ta si uiti si cine esti, si ce piatra ai lovit cu piciorul in drumul tau, si ce aveai de gand sa faci. Fiecare iubire e un fel de experienta care te schimba in mod inevitabil. Dar nu e nicidecum o schimbare voita, ci e ceva natural; iti adaptezi substanta ta la substanta celuilalt pentru a forma acea intregime. Ce zbatere ontologica se da in noi cand asteptam un raspuns: un *da*, un *si eu*; orice cuvant din partea celuilalt e un fel de sentinta la iubire~fericire sau la nefericire.Ma gandesc ca puterea asta incomensurabila pe care i-o acordam iubirii~iubitului e datorita nevoii de a simti ca ai un stapan, un dumnezeu care te protejeaza la fiecare pas. Astfel te transformi intr-un habotnic/ bigot care isi dedica viata slujirii Zeului suprem: Eros.